SDN, conceptul care a schimbat piața de rețelistică

Tehnologia Software Defined Network (SDN) a sărbătorit recent un deceniu de la lansarea pe piață. 10 ani în care conceptul prezentat pentru prima oară de Martin Casado la Stanford University s-a materializat într-o piață de soluții ce va atinge în 2023 o valoare de aproximativ 53 de miliarde de euro conform Market Research Future.

Piaţa a decolat lent

Piața SDN nu a înregistrat însă o creștere lineară, saltul valoric realizându-se în ultimii 4-5 ani, când din ce în ce mai multe organizații au început să se convingă de faptul că noua tehnologie generează beneficii solide și - mai ales! - necesare în contextul creșterii nivelului de complexitate a rețelelor.

Potrivit analiștilor Gartner, adopția lentă a soluțiilor SDN în primii 5 ani de existență a avut ca principale cauze:

• Atitudinea conservatoare a companiilor vizavi de noile tehnologii din domeniul rețelisticii
• Lipsa unor cerințe clare de business care să justifice trecerea la un nou model de construcție și management al rețelei
• Puterea de "persuasiune" și argumentele de piață ale vendorilor de soluții tradiționale de networking

Lucrurile s-au schimbat însă radical în ultimii ani și vor continua să o facă accelerat, estimarea celor de la MFR fiind că, în următorii patru ani, nișa soluțiilor SDN va înregistra un CAGR de 42,41%. Este cel mai rapid ritm anual de creștere de pe piața soluțiilor Software-defined, susținut de maturizarea tehnologiei și schimbarea de "atitudine" survenită în rândul vendorilor (Cisco, Arista, Juniper, NEC, Brocade, Huawei, etc., își promovează tot mai intens oferta SDN), dar mai ales de creșterea cererii pieței.

Ce tip de proiecte alimentează cererea?

Spre deosebire de arhitecturile clasice de rețea, în care echipamentele de networking iau deciziile de direcționare a traficului în mod "individual", respectiv pe baza reguli de rutare stabilite prin configurații proprii, rețelele Software-defined sunt astfel concepute încât să acționeze orchestrat și într-un mod unitar, fiind gestionate prin intermediul unei console centralizate de control. Ceea ce permite administratorilor de rețea să direcționeze și modifice traficul în funcție de necesitățile fiecărei aplicații și serviciu fără a mai fi nevoiți să scrie scripturi și să le introducă prin CLI pe fiecare switch și router în parte.

Pentru a putea asigura acest prim beneficiu important, o arhitectură SDN tipică este structurată pe trei planuri:

• Planul aplicațiilor - conține aplicațiile din rețea pe care organizația le utilizează
• Planul de control - care este "creierul" rețelei Software-defined și conține controllerul SDN ce asigură managementul politicilor de rețea și al fluxurilor de trafic
• Planul infrastructurii - "muschii" rețelei, respectiv switch-urile, router-ele și celelalte echipamente din rețea

Toate aceste niveluri comunică între ele prin intermediul API-urilor, însă obiectivul principal al tehnologiei SDN este de a separa planul de control de cel hardware. Controller-ului îi revine rolul de a decide modul în care pachetele de date sunt transmise în rețea - atunci când un pachet ajunge la un switch, de exemplu, regulile din firmware-ul echipamentului îi spun acestuia unde să trimită respectivele date. În rețelele tradiționale, aceste reguli trebuie introduse manual, ceea ce face ca orice modificare să necesite timp și efort, iar riscul erorilor de configurare să fie ridicat. În cazul rețelelor Software-defined, pachetul de reguli este trimis de controller către switch ceea ce asigură din start o serie de câștiguri operaționale.

Practic, cu ajutorul controller-ului, un administrator poate schimba rapid regulile fiecărui echipament de rețea - prioritizand sau, după caz, blocând tipurile specifice de pachete, și asta nu doar în funcție de destinația lor, ci și de cea mai eficientă rută prin care poate fi atinsă "tinta" finală. SDN asigură astfel administratorilor nu doar un control detaliat asupra modului în care funcționează echipamentele, ci și o vizibilitate extinsă la nivelul întregii rețele - lucru dificil de obținut fără soluții adiționale în modelul tradițional de rețea. Creșterea vizibilității înseamnă, la rândul ei, depistarea mult mai rapidă a problemelor și a potențialelor "zone fierbinti", asigurând astfel creșterea eficienței operaționale a echipelor NOC și a nivelurilor de disponilitate a rețelei, dar și un control mai eficace al modului în care sunt accesate și utilizate resursele de rețea.

De unde vin economiile CapEx

Prin abstractizarea planului de control și separarea acestuia de componenta de infrastructură, companiile elimină și constrângerile generate de folosirea soluțiilor hardware personalizate.

În modelul tradițional, o rețea cu niveluri mari de disponibilitate și performanță necesită echipamente de rețea cu componente hardware dedicate (Application Specific Integrated Circuit) pentru a rula aplicațiile vendorului. Utilizând astfel de echipamente "personalizate", companiile care doresc să introducă o funcționalitate nouă sau diferită pe echipamentul respectiv nu o pot face decât dacă aceasta este disponibilă la vendor, printr-un update, sau să aștepte până când acesta o va dezvoltă, în cazul că va considera necesar și fezabil. Utilizând tehnologia SDN aceste limitări sunt depășite, companiile având libertatea de a utiliza echipamente de tip "White box" (așa cum o fac și Google, și Facebook, și Amazon) - care sunt mai accesibile financiar decât soluțiile hardware dotate cu ASSIC-uri - și de a dezvolta și gestiona o gamă extinsă de funcționalități prin intermediul controller-ului.

Astfel, prin abstractizarea nivelului de control, companiile pot construi și gestiona rețele care facilitează crearea de noi tipuri de aplicații și servicii, reduc investițiile CapEx și OpEx și obțin un nivel superior de flexibilitate.

Dar și de securitate, pentru că, folosind funcționalitățile controller-ului SDN, fluxurile de date pot fi construite și direcționate astfel încât să respecte politicile de securitate specifice fiecărei organizații. Se pot astfel stabili și aplica reguli de securitate în funcție de tipurile de trafic din rețea, de categoriile de utilizatori, se pot defini whitelist-uri prin care doar anumite entități pot avea acces la categorii speciale de resurse. În pus, tehnologia SDN facilitează microsegmentarea rețelei, funcționalitate utilă în special companiilor care operează în medii multi-Cloud și/sau în topologii distribuite și care integrează mai multe rețele fizice sau virtuale.

Ce companii pot beneficia de SDN?

În prezent, tehnologia SDN a devenit o necesitate pentru organizațiile care integrează și utilizează servicii Cloud de la mai mulți vendori, operează în medii Cloud hibride și celor care folosesc platforme de containerizare sau soluții hiperconvergente. Însă SDN nu este necesar doar acestor categorii de companii, ci și celor care vor să:

• Îmbunătățească randamentul și eficiența rețelei
• Crească nivelul de agilitate al echipelor de administrare
• Aibă acces rapid la funcționalități noi de control și analiză
• Asigure niveluri superioare de flexibilitate și disponibilitate a serviciilor
• Obțină economii CapEx și OpEx

Sunt beneficii atractive pentru orice companie, dar pe care adopția lentă a tehnologiei SDN le-a mascat pentru mult timp. Ideea preconcepută că acest tip de soluții este util și accesibil doar operatorilor telecom, marilor furnizori de servicii sau providerilor Cloud se erodează însă rapid. Piața a înțeles deja că solutile Softwarte-defined de management al rețelei au atins nivelul de maturitate care le permite să genereze câștiguri reale, fapt vizibil în creșterea accelerată a ritmului de adopție. Dacă doriți să aflați cum și ce câștigați dacă adoptați o soluție SDN în cadrul companiei și în cât timp vă puteți amortiza costurile, specialiștii ECKO vă stau la dispoziție.